Revista Marie Claire, octombrie 2017

In revista Marie Claire a lunii octombrie am discutat cu Andreea Cipca despre comportamentele copiilor cand incep sa isi imite parintii.

Imitatia are un rol foarte important in dezvoltarea copiilor atat din punct de vedere cognitiv cat si emotional si social. Are o functie in adaptarea copilului la mediul social si este modul in care el ajunge sa isi dezvolte propria identitate, incepand cu varsta de 7 ani. Astfel, parintii devin modelul perfect prin care acesta invata despre el, despre lume si despre relatii. Studiile arata ca modul in care mama are grija de ea (atat din punct de vedere fizic cat si emotional si relational) devine model pentru fata in felul in care ea ca persoana adulta va avea grija de ea, iar modul in care tatal se raporteaza la propria persoana devine model pentru baiat. Mai mult, relatia dintre cei doi parinti devine primul model de iubire pe care copiii il preiau de cele mai multe ori in maniera incostienta.

Astfel, parintii sunt modelele copiilor din primele luni de viata ale copilului. Acestia isi imita parintii – in primele luni inmagazineaza comportamentul pentru ca mai apoi, sa raspunda prin comportamente interiorizate: imita gesturi ale acestora dupa 8 luni (de exemplu copiaza actiunile mainilor parintilor: bataia din palme, ascunsul dupa palme), pentru ca pana spre 18 luni sa invete sa imite sunete si tonalitati ale parintilor. Pe masura ce inainteaza in varsta, se dezvolata si alte comportamentele de imitare. De la 3 ani in sus, copiii sunt capabili sa imite multe dintre actiunile noastre: de exemplu rutina de culcare, rutina de diminieata, modul in care vorbim la telefon, vorbim cu partenerul sau ne imbracam. Este usor de observat faptul ca modul in care parintii interactioneaza intre ei, sau cu copiii, devine un model de comportament pentru felul in care fratii se comporta intre ei, sau cu prietenii in mediul de joaca.

In acelasi timp, pana in apropierea momentul in care nevoia de identitate a copilului devine prioritara (cine sunt eu, ce imi place mie sa fac, cum ma comport), copii au nevoie sa experimenteze alte roluri, de unde apare si dorinta lor de a se costuma – propriu zis de a experimenta cum este sa fii in papucii altcuiva. De exemplu hainele parintilor, o costumatie de printesa sau de superman. Jocul „hai sa ne prefacem ca suntem x”, asociat costumarii, are rol atat in crearea propriei identitati cat si in crearea abilitatilor sociale, iar unele studii arata ca un astfel de comportament ajuta la dezvoltarea empatiei.