Teama de abandon – vulnerabilitati si tipare disfunctionale – open

Experiențele timpurii, relațiile romantice, și modul în care le-am perceput și interpretat, împreună cu temperamentul nostru, ne-au creat anumite tipare mentale, vulnerabilități prin care ne privim pe noi înșine, pe ceilalți și lumea întreagă. Iar teama de abandon, având legătură cu o nevoie umană primară, nevoia de atașament și relații sigure și predictibile, este una dintre vulnerabilitățile adânc înrădăcinate; prezența acesteia ne face să devenim totuna cu ea, devine parte din viața noastră, din ceea ce credem, simțim, vedem, interpretăm și facem. 

Teamă de abandon este o credință profundă însoțită de o emoție puternică în care simțim că suntem „condamnați” să trăim viață singuri. Indiferent cât de bune par relațiile în care suntem implicați în prezent, convingerea noastră, de multe ori neconștientizată, este că mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor schimbă și că vom pierde persoanele pe care le iubim, că ne vor părăși, că în relațiile intime nu mai suntem noi. Dar ceea ce se întâmplă de multe ori, este că, trăind această teamă, abandonăm noi, abandonăm partenerul și chiar pe noi înșine.

Durerea abandonului este foarte mare și pare că ne face să nu ne găsim locul, indiferent că suntem singuri sau într-o relație. Unele comportamente alese mai mult sau mai puțin conștient cum ar fi cel de control, de agățare de celălalt, critică, umplerea excesivă a timpului cu tot felul de activități și proiecte profesionale, adictiile, evitarea intimității și a relațiilor, nu ne ajută să ne simțim mai bine. Pentru că de fapt, ne țin departe de înțelegerea nevoii noastre reale: de atașament, grijă, siguranță, acceptare și apartinere și de dobândirea abilităților de a o exprima și de a acționa înspre îndeplinirea acesteia.

Le suntem loiali acelorași mecanisme de protecție și ne dorim rezultate diferite în relații și ne dorim să simțim diferit. Să nu mai simțim durere, teamă, anxietate, gol, singurătate, hipervigilență. Iar rezultatele firește că nu apar, iar credința că suntem meniți să fim singuri, că ceilalți indiferent cât de diferiți par la început, ne vor părăsi, abandona, se sedimenteaza și accentuează. Și suntem astfel într-un cerc vicios.  Cel mai pregnant, teamă de abandon se manifestă în relațiile intime și mai ales în cea de cuplu influențând negativ interacțiunea pe care o avem cu partenerul/a. Anumite comportamente ale acestuia ne genenează un sentiment de îngrijorare, ne fac nesiguri pe relație și astfel ne determina să acționăm într-un mod care este posibil să nu fie cel mai potrivit pentru relația în sine.  Practic, interpretăm gesturile, atitudinile partenerului de viață într-un mod nerealist și diferit de ceea ce vrea acesta să îți transmită.

Pot există mai multe feluri în care alegem conștient sau inconștient să ne comportăm vizavi de o relație. Poate că, în mod conștient ne dorim foarte mult o relație de iubire, dar inconștient ne sabotăm alegând să ‘stăm pe margine’ sau alegând parteneri nepotriviți ori determindu-i prin comportament să aibă o abordare rece și distanță cu noi, astfel rămânând distanți intim. Putem fi singuri de multă vreme, să nu ne dorim să ne implicăm într-o relație cu motivul că suntem într-o perioadă agomerată a vieții sau avem multe priorități. Sau să vrem să întrăm într-o relație dar să ne spunem că nu am găsit încă partenerul potrivit. Există și situația în care am avut multe relații, dar parcă ceva lipsea și știam cumva că o să apară ceva ‘mai bun’ pentru noi, și apoi alegeam să ieșim din relațiile respective. Sau suntem într-o relație de multă vreme în care ori ne certăm foarte mult ori există foarte multă  răceală, în care nu împărtășim bucuriile sau durerile pe care le avem. 

Ne surprinde faptul că deși simțim că ne dorim o relație, gândurile și fricile și temerile pe care le-am experimentat până în prezent ne sabotează. Ne dorim  acea conexiune emoțională, ne dorim să fim acceptați și iubiți necondiționat  și totuși,  fără să ne dăm seama, ne sabotăm.

Cum ar fi oare să avem curajul să ne uităm din altă perspectiva la istoria noastră de viață, a istoria relațională, la ceea ce noi gândim, simțim și facem? Cum ar fi să fim suficienți de curajoși încât să ne luptăm cu mecanismele de protecție, să fim mai vulnerabili și să ne luptăm cu teamă de abandon? Cum ar fi să ne imaginăm că putem să scăpăm de teamă de abandon și că răspunsul stă în noi înșine.

Eu va spun că se poate. Că nu este imposibil. Și va spun acest lucru din experiență și muncă mea de cabinet, din experiența de cabinet a colegilor și mentorilor mei, din cărți, studii și cercetare dar și din istoria mea personală de viață și munca depusă pentru a o depăși. Teamă de abandon este o amprenta în creierul și în viața noastră dar nu este nevoie să o lăsăm să își facă și azi simțită prezența. Teamă de abandon are nevoie să fie înțeleasă, acceptată și diminuată. Și asta este în puterea fiecăruia dintre noi; cu sprijin, compasiune și răbdare.

CE VA PROPUN? 

Un atelier de 3 ore în care să vorbim despre cum se formează teama de abandon, despre tiparele disfuctionale de gândire pe care le putem dezvolta, despre mecanismele de protecție precum și despre câteva instrumente care ne-ar fi de ajutor în lupta cu această vulnerabilitate. Vom vedea cum ne afectează relațiile cu noi înșine și cu ceilalți și vom privi din mai multe perspective propriile comportamente sau gânduri.

CUI SE ADRESEAZĂ?

Cursul oferă atât o parte teoretică, susținută de știință, dar și o parte practică și este dedicat atât femeilor cât și bărbaților indiferent că sunt într-o relație în prezent sau nu în acest moment.

Se adresează celor care au avut probleme în relațiile romantice și nu au reușit să le înțeleagă, celor care au primit mereu și mereu aceleași tipuri de reproșuri în relațiile de iubire deși partenerul era diferit sau au fost nemulțumiți de aceleași lucruri, celor cărora par să se regăsească mereu în același tip de situație în familie sau la serviciu, celor ale căror relațîi profesionale sau personale se încheie la fel etc.

IN CONCLUZIE

Știm din știință că iubirea vindecă, că este calea spre împlinire și sens.  Suntem de mici în căutarea iubirii, și cu toate acestea, de multe ori, nu reușim să o recunoaștem  sau  fugim de ea, iar uneori nici măcar nu îi putem îngădui să fie în preajma noastră. Iar de multe ori, acestea sunt atât de puternic negative încât ajungem să fugim de iubire, de conexiunea emoțională, de vulnerabilitate și de fapt de intimitate.

A ne înțelege mai bine înseamnă să învățăm să fim mai atenți la noi, să fim conștienți de propriile vulnerabilități, nevoi și astfel să acționăm mai conștient, să alegem mai bine și mai asumat pentru noi.

Poti alege o data dintre:

Miercuri, 5 septembrie – 18:30 – 21:30 – sesiune trecuta
Miercuri, 12 septembrie – 18:30 – 21:30
Sambata, 15 septembrie – 10:30 – 13:30
Miercuri, 10 octombrie – 18:30 – 21:30
Miercuri, 24 octombrie – 18:30 – 21:30

PENTRU ÎNSCRIERE COMPLETEAZĂ FORMULARUL
https://goo.gl/forms/FFLO0HzMKHWMM3Ix1

Contribuția ta : 150 lei/persoană.
Plata taxei se va face prin virament bancar. Detalii în mailul de înscriere.

Pentru mai multe informații, poți să-mi scrii la adresa de e-mail psihologirinacalomir@gmail.com

Te aștept cu drag,

Irina