Vulnerabilitati: Teama de abandon

Teama de abandon o resimtim ca pe o credinta profunda insotita de o emotie puternica in care simtim ca suntem ‘condamnati’ sa traim viata singuri; indiferent cat de bune par relatiile in care suntem implicati in prezent (de exemplu relatia romántica), credinta profunda pe care o avem (de multe ori neconstientizata) este ca mai devreme sau mai tarziu lucrurile se vor schimba si ca vom pierde persoanele pe care le iubim. Emotiile resimtite sunt ingrijorarea, teama si tristetea.

Ca sa putem intelege, constientiza si lucra pentru a o diminua simtitor, este important sa aflam cum apare. Teama de abandon este o vulnerabilitate intalnita foarte des in jurul nostru si care, in functie de situatiile cu care ne-am confruntat, se manifesta latent sau mai puternic. In acelasi timp apare adesea in relatiile cu cei mai apropiati: partenerul de viata, copiii, parintii sau prietenii cei mai apropiati.

Copilaria, perioada in care dezvoltam adesea teama de abandon

Aceasta este strans legata de atasament; din acest motiv, adesea isi are geneza/se creeaza in primii doi ani de viata, atunci cand copilul are ca nevoie principala de dezvoltare atasamentul cu cei mai apropiati (parintii). Pentru copil, parintii reprezinta in acest moment al vieti singurul sprijin cu ajutorul caruia ei pot supravietui. De aceea si nevoia de a se baza pe acestia este esentiala, iar neindeplinirea ei creeaza temeri puternice emotionale pentru copil. Mai exact, in primii doi ani de viata, dar si in copilaria timpurie, copilul are nevoie de o legatura emotionala puternica cu cei care il ingrijesc si orice factori externi care intervin aici devin premisele propice pentru aparitia temei de abandon.

Cei mai puternici pot fi decesul unuia dintre parinti sau disparitia acestuia din viata copilului, lipsa de implicare emotionala a parintelui in relatia cu copilul, prezenta fizica dar lipsita de contact cu copilul, pierderea atentiei din cauza aparitiei unui frate, schimbarea mai multor bone.  In acelasi timp teama de abandon poate fi accentuata de o predispozitie temperamentala sau de protectia excesiva din partea parintilor.

Totodata, teama de abandon poate sa apara si mai tarziu: de exemplu in cazul decesului unuia dintre partenerii de viata sau a unuia dintre parinti, in caz de divort sau despartire.

Daca sunt mai aproape de mine si mai prezent, pot identifica mai usor teama de abandon

Primul pas pentru a putea identifica aceasta vulnerabilitate este de a fi mai aproape de propria noastra persoana si de a ne cunoaste; mai exact inseamna ca devenim mai constienti de noi si de reactiile pe care le avem in interactiunile cu persoanele apropiate. In plus, a fi prezent in momentul pe care il traim este o alta premisa necesara pentru a putea identifica starile si emotiile. Daca stim care sunt caracteristicile temperamentului nostru, care au fost momentele dificile din copilaria noastra si reusim sa fim prezenti (mindful), cu siguranta am reusit sa creem premisele necesare ca sa identificam daca teama de abandon este una dintre vulnerabilitatile noastre si putem sa identificam momentele in care reactionam din cauza temei de abandon.

Viata de cuplu este cea mai afectata de teama de abandon

Cel mai adesea, teama de abandon se manifesta in relatia de cuplu si influenteaza negativ interactiunea pe care o avem cu partenerul de viata. Ce se intampla mai exact, este ca un comportament al partenerului imi determina un sentiment de ingrijorare si teama  (ma face sa ma simt intr-un fel). Astfel, daca nu imi dau seama ca este  legat de teama de abandon si nu de realitate, atunci ma va determina sa ma comport intr-un anumit mod, legat mai degraba de ceea ce am trait in trecut si nesanatos pentru relatie.

Propriu-zis, in relatia de cuplu interpretam gesturile, atitudinile partenerului de viata intr-un mod nerealist si diferit de ceea ce vrea acesta sa ne trasmita. De exemplu el uita sa ia paine de la piata asa cum l-am rugat, si eu interpretez ca nu ii pasa de mine si ca mai devreme sau mai tarziu o sa ma paraseasca; ea vrea sa petreaca o seara cu prietenii ei si eu interpretez acest lucru ca un element clar ca el nu se mai simte bine in relatia actuala si urmeaza sa ma paraseasca. Mai mult decat atat, de multe ori apar erori in comunicare- partenerul imi spune ceva si eu inteleg (interpretez) altceva si de aici apar ganduri care imi intaresc teama; un exemplu este ca eu doresc sa fac sex si partenerul ma refuza iar eu interpretez ca nu ma mai doreste, nu ma mai iubeste, nu mai sunt atragator/are, etc. Un exercitiu simplu pe care il putem face aici este sa intrebam direct: “Faptul ca nu vrei sa facem sex acum, inseamna ca nu ma mai consideri atragator/are sau ca nu ma mai iubesti? Te intreb pentru ca acum asa ma simt.” Astfel ii dam sanse partenerului de a intelege cum ne simtim si in acelasi timp incredere de a ne raspunde onest. Cheia este sa identificam cum ne simtim si sa reusim sa depasim cel putin partial teama de a fi abandonati daca ne exprimam nevoile si ingrijorarile.

Teama de abandon se mai poate manifesta si prin evitarea de a se implica in relatii in momentul in care simt ca acestea devin serioase, ca partenerii lor nutresc sentimente romantice sau ca sunt sanse mari ca sentimentele pe care ei le au, sa evolueaze. Astfel, pornind de la convingerea ca persoanele pe care le iubesc vor disparea, din teama de a fi parasit, prefera sa nu se implice, si se retrag din relatie; din nefericire acest comportament nu face decat sa intareasca teama de abandon.

Teama de abandon isi face simtita prezenta si atunci cand ne indragostim

Daca aceasta vulnerabilitate este prezenta, nu doar ca apar emotii puternice cand ne confruntam cu situatii similare celor din trecut, ci de multe ori apare tendinta de a recrea aceste momente. Reacrearea lor se face fie prin atractie fata de parteneri de viata care ne vor abandona fie prin determinarea unor parteneri implicati in relatie de a ne parasi (ne comportam intr-un fel care mai devreme sau mai tarziu va determina partenerul de viata sa renunte la relatie. Ce putem face in acest caz este sa analizam relatiile romantice pe care le-am avut, care au fost eleméntele comune atat negative cat si pozitive, cum am fost eu, cum au fost partenerii mei, ce anume m-a atras in relatii si sa evitam relatiile cu parteneri instabili sau neimplicati. In al doilea rand, pentru a nu determina un partener stabil sa ne paraseasca, este necesar sa ii acordam incredere, atat lui cat si relatiei ca sa avem premise pozitive pentru o viata frumoasa si linistita.

Este important sa fim constienti de faptul ca teama de abandon are radacini puternice si ca este nevoie de timp si de exercitiu pentru a o putea diminua. De multe ori, constientizarea prezentei acesteia este un prim pas important.  In plus cu incredere, rabdare si ingaduinta fata de propria persoana putem face progrese  foarte mari si putem sa ne imbunatatim parcursul vietii.

 

 

Articolul a fost scris in decembrie 2015 pentru Psychologies si poate fi citit aici.

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s