Despre teama de intimitate

Iubirea si conexiunea emotionala puternica cu un partener  sunt darurile cele mai de pret pe care le putem cultiva si obtine in viata, sunt cele de care avem nevoie ca sa fim completi si in echilibru.

Stim tot din stiinta ca iubirea vindeca, ca este calea spre implinire si sens.  Suntem de mici in cautarea iubirii, si cu toate acestea, de multe ori, nu  reusim sa o recunoastem  sau  fugim de ea, iar uneori nici macar nu ii putem ingadui sa fie in preajma noastra. O experimentam din primele clipe de viata, iar cei cu care avem primele interactiuni sunt si cei care ne modeleaza gandurile si sentimentele despre  ce este si cum se simte iubirea. Iar de multe ori, acestea sunt atat de puternic negative incat ajungem sa fugim de iubire, de conexiunea emotionala, de vulnerabilitate si de fapt de intimitate.

Ne surprinde faptul ca desi simtim ca ne dorim o relatie, gandurile si fricile si temerile pe care le-am experimentat  pana in prezent ne saboteaza. Ne dorim  acea conexiune emotionala, ne dorim sa fim acceptati si iubiti neconditionat  si totusi,  fara sa ne dam seama, ne sabotam.

Vine un moment in care ma voi intreba ce se intampla in viata mea.  Si poate ca este momentul cel mai bun in care voi avea  curajul sa ma uit cu curiozitate si compasiune la mine, in minesi in trecutul meu.  Cum am experimentat eu iubirea ? Cum m-am simtit eu iubit cand eram mic ? Cum au fost relatiile mele ? Cum am fost iubit, daca si cum am raspuns la iubirea celor din jur ?

De unde vine teama de intimitate?

Ca multe alte vulnerabilitati, si teama de intimitate poate sa isi aiba originea in copilarie dar poate sa apara sau sa se intensifice in relatiile romantice pe care le avem de-a lungul vietii.

Studiile arata ca tipul de atasament pe care il am cu parintii mei, va fi cel pe care il voi exercita inconstient si in relatiile romantice. Daca parintii mei m-au vazut, acceptat, ascultat si au raspuns nevoilor mele emotionale in copilarie, atunci atasamentul meu este unul securizant. Si sunt sanse mari ca relatiile mele sa tinda mai degraba catre o intimitate securizanta cu persoana iubita, catre un spatiu in care nevoile ambilor parteneri vor fi auzite si satisfacute.  Mai exista doua tipuri de atasament : anxios si evitant, care se dezvolta tot in relatie cu parintii, cand acestia nu au putut raspunde nevoilor mele emotionale  si care mai degraba imi vor influenta negativ relatiile romantice.

Cum se manifesta ?

Indiferent de tipul de atasament pe care il am, de-a lungul vietii traim diferite experiente emotioanale care pun un filtru asupra modului in care eu percep o relatie de iubire si modul in care cei 2 parteneri traiesc apropierea si intimitatea. Daca iubirea pe care am trait-o in copilarie sau in relatiile romantice este asociata cu durerea, cu pierderea, atunci sunt sanse mari ca inconstient sa nu imi mai doresc o astfel de experienta si atunci sa dezvolt  teama de intimitate. Astfel, voi avea un anumit mod de a ma raporta la relatii si de a alege sa le am sau sa le evit.

Pot exista mai multe feluri in care aleg contient sau inconstient sa ma comport vizavi de o relatie. Poate ca, in constient imi doresc foarte mult o relatie de iubire, dar inconstient ma sabotez alegand sa ‘stau pe margine’ sau alegand parteneri nepotriviti ori determindu-i eu prin comportament sa aiba o abordare rece si distanta cu mine, astfel ramanand distant intim. Pot sa fiu singur de multa vreme, sa nu imi doresc  sa ma implic intr-o relatie cu motivul ca sunt intr-o perioada agomerata a vietii sau am multe prioritati. Sau sa vreau sa intru intr-o relatie dar sa imi spun ca nu am gasit inca partenerul potrivit. Exista si situatia in care am avut multe relatii, dar parca ceva lipsea si stiam cumva ca o sa apara ceva ‘mai bun’ pentru mine, si apoi alegeam sa ies din relatiile respective. Sau sunt intr-o relatie de multa vreme in care ori ne certam foarte mult ori exista foarte multa  raceala, in care nu impartasim bucuriile sau durerile pe care le avem.

Ce pot face ca sa depasesc teama de intimitate ?

Oricare ar fi situatia in care ma aflu, merita cu siguranta sa o analizez si sa ma uit si la celelalte relatii pe care le-am avut. Merita sa ma intreb cum am ales partenerul, ce am facut eu, ce a facut el, cat au durat relatiile, care au fost motivele pentru care s-au terminat si modul in care s-au terminat.

De multe ori, cunoastem potentiali parteneri si gasim motive pentru care acestia nu sunt buni, inainte de a da o sansa relatiei. Ce am nevoie sa fac este sa ies din zona de confort acordand sanse unei noi relatii facand alegeri diferite de cele din trecut. Am nevoie sa ies din zona de confort, sa fac pasii pe care nu i-am facut pana acum pentru a obtine rezultate diferite de cele de pana acum. Este gresita abordarea “urmeaza-ti sentimentele” pentru ca sentimentele sunt legate de confort, familaritate si durerea pe care am trai-o in relatii. Si mai degraba in acest caz ma orientez catre valorile pe care le am si catre ceea ce imi doresc in viitor.

Studiile spun ca teama de intimitate si apropierea fizica si emotionala de un partener  sunt  uneori atat de puternice, incat trezesc senzatii negative corporale si anxietate crescuta; a alege sa ma apropii de persoana pe care o iubesc sau de un posibil viitor partener intim, este o experienta similara cu cea a trecerii prin foc.

Dar daca reusesc sa imi analizez toate experientele si stiu punctul in care ma aflu acum, pot face o alegere. Aleg in continuare confortul, familiaritatea si frica sau aleg sa fiu curajos si sa imi construiesc pas cu pas un nou trecut si viitor. Cand iti doresti  si astepti ceva foarte mult timp cum ar fi o relatie de iubire autentica si in sfarsit apare in viata ta, se termina asteptarea dar incepe durerea.  Iar a obtine ceea ce iti doresti poate fi foarte inconfortabil la inceput. Am nevoie sa fac lucruri contraintuitive, care ma vor duce intr-o stare de anxietate. Dar daca sunt prezent si inteleg de unde vine, incet, incet se va disipa. Voi simti anxietatea, dar voi face ceea ce am nevoie sa fac, sa nu fug, sa stau in relatie pentru ca am nevoie sa  recreez in viata mea o experienta pozitiva a iubirii. O experienta  umana única, valoroasa, fara de care nu ne putem trai viata la nivel maxim.