Si apare. Si suntem indragostiti nebuneste si ni se intampla tot felul de lucruri si de multe ori nici nu ne dam seama cand relatia se risipeste. Si desi credeam ca este alesul si ne doream o relatie pentru totdeauna nici nu putem pune degetul pe ceea ce s-a intamplat. Si apare cineva, cu care poate ca nu traim aceleasi lucruri si emotii; sunt diferite dar ne aruncam din nou in gol. Si simtim cu toata fiinta noastra. Si apoi iar, ca nisipul care aluneca printre degete, se risipeste si aceasta relatie. Si poate si urmatoarea… Fiecare are experiente romantice si multe incheiate poate fara vreo intelegere sau explicatie personala.

Specialistii incearca sa explice mult mai simplu ce se intampla in relatii si faptul ca in orice relatie exista cel putin 2 etape, iar in cele mai fericite, care deseori nu se sfarsesc niciodata, 3 etape.

 

Indragostirea sau prima etapa a unei relatii romantice

Prima etapa dupa care uneori tanjim este indragostirea. Apare cineva care pare a fi ceea ce cautam si ne doream. Si apar fluturii in stomac si zilele si noptile in care acel cineva ne ocupa toate gandurile si parca am vrea ca timpul sa fie alocat doar noua. Pare ca celelalte lucruri nu mai sunt de folos, ca celalalt imi citeste gandurile si ca eu pot face acelasi lucru, ca este cel care ma poate face fericit, ca totul este simplu si nu trebuie sa depun niciun efort pentru minunea pe care o traim. Toate lucrurile vin de la sine si traiesc  intr-o continua stare de bine. Si mi se pare ca de data aceasta nu se va termina niciodata. In aceasta perioada partenerul este cel mai important pentru noi si suntem hipervigilenti la nevoile pe care acesta le are.

In aceasta perioada corpul nostru secreta peste 9 tipuri de homoni care ajuta si sustin starea de betie emotionala in care ne aflam si ne ne ajuta sa fim si mai atrasi de partener. Hormonii care apar in perioada indragostirii sunt hormoni care se secreta si in alte activitati dar pentru care depunem un efort constient si din acest motiv “darul” prezentei acestora ne face sa credem ca prezenta partenerului in viata noastra este cel mai bun lucru care ni se putea intampla. Vorbim de feniletamina care ne da stari euforice, dopamina care este hormonul satisfactiei si a carei prezenta ajuta secreta de adrenalina, care creste starea de excitatie. Un alt hormon este oxitocina, denumit si hormonul iubirii pentru ca este secretat in prezenta mangaierilor tandre si a imbratisarilor. Studiile spun ca oxitocina este hormonul care se elibereaza atunci cand avem legaturi apropiate cu cei din jur si se poate secreta de exemplu intre 2 femei care isi impartasesc trairile sau doi prieteni barbati care merg impreuna la pescuit. Apoi, desigur este prezent testosteronul care este responsabil cu pasiunea , atractia si libidoul, estrogenul responsabil de receptivitea noastra si serotonina.

Ce este interesant si sustinut tot de studii este ca doar persoana potrivita este cea care determina in noi aceasta cascada de hormoni, dar si cea care in etapa imediat urmatoare ne poate aduce cea mai mare suferinta. De ce? Pentru ca fiecare dintre noi alegem inconstient ca parteneri persoanele care ne fac sa ne descoperim vulnerabilitatile si avem sansa de a le vindeca. Mai mult decat atat, majoritatea avandu-si originea in copilarie, alegem drept parteneri persoane care se dovedesc a avea caracteristicile negative ale parintilor nostri. Sunt persoanele care apasa pe cele mai dureroase “butoane” ale noastre si cu cat atractia este mai mare, cu atat este mai puternica cascada de hormoni dar si durerea pe care o vom trai ulterior, in procesul de vindecare.

In aceasta perioada ni se activeaza si toate fricile legate de respingere si abandon iar dupa o perioada situata intre 4 si 24 de luni intervine urmatoarea etapa a unei relatii: lupta pentru putere.

 

Lupta pentru putere sau testul curajului

Toate cuplurile trec prin aceasta perioada indiferent cat dureaza indragostirea, daca sunt la prima relatie sau la o a doua incercare, daca se cunosc de mult timp sau nu. Mai mult decat atat chiar si cei care sunt informati despre aceasta etapa o traiesc inevitabil ; desi nu poate fi eliminata in totalitate, partea buna este ca sunt sanse mari sa o poata diminua ca timp si de a rezolva mai usor problemele care apar aici.

Ce se intampla mai exact este ca nivelul hormonilor scade si toate lucrurile care inainte imi aduceau bucurie si fericire fara ca eu sa depun un efort, in aceasta perioada, se intampla doar daca eu,constient fac ceva in acest sens. Este o etapa care initial ne bulverseaza pentru ca este ca si cum toate lucrurile minunate de la inceput au disparut ;  ca si cum am fi dat perdeaua la o parte si ce vedem in fata noastra este diferit de ceea ce vedem prin perdea.

Devenim vulnerabili si incepem sa exprimam nevoile pe care le avem, ne aratam asa cum suntem in realitate, iar celalalt care in prima etapa era hipervigilent la nevoile mele si care mi le indeplinea uneori fara ca poate sa imi dau seama, acum nu ca nu o mai face. Si eu trebuie sa stiu ce nevoie am, sa le exprim si sa depind de celalalt pentru  mi le indeplini. Si acest lucru ne sperie si nu stim cum sa mergem mai departe. Partenerul pare diferit de cel de care ne-am indragostit. Este etapa in care suntem ca doi copii care ne cautam unul pe celalalt dar vorbim limbi diferite.

Este etapa in care celalalt imi scoate la iveala amintiri dureroase si vulnerabilitati si in care ies la suprafata toate diferentele dintre noi, toate lucrurile de care avem nevoie. Este perioada in care cei mai multi dintre noi renunta din frica si teama ca celalalt nu este ceea ce cautau de fapt; ceea ce nu stim de multe ori, este ca in orice noua relatie va ajunge si in aceasta etapa. Pe de alta parte exista si multe cupluri care nu renunta la relatie, dar raman in aceasta etapa intreaga viata, nereusind sa creeze un mediu stabil in care sa se simta in siguranta vazuti si iubiti.

Pentru cei curajosi care aleg sa treaca prin ea si sa o depaseasca, aceata etapa este foarte valoroasa pentru ca este etapa in care se consolideaza increderea. Fiecare se intreaba daca celalalt va fi acolo pentru el, daca va fi interesat de el si peste mai mult timp, daca este o prioritate, daca este mai important decat ceilalti oameni din viata lui. Fiecare se intreaba daca celalalt va fi persoana cea mai importante din viata sa. Este perioada in care avem nevoie sa ne reglam mecanismele defensive si sa il auzim pe celalalt: sa ii auzim nevoile, dorintele, visele. Daniel Gottman spune ca atunci cand tu, ca partener al meu ai o problema, lumea mea se opreste si eu sunt acolo pentru tine. Si astfel , cu efort constient, iubire si curaj reusim sa depasim lupta de putere si sa avem o relatie de iubire matura.

 

Iubirea matura sau cel mai frumos dar pe care ni-l putem face

Studiile nu sunt foarte apreciate atunci cand arata ca doar 5% dintre cupluri reusesc sa ajunga in aceasta etapa. 

Este o perioada in care fiecare parteneri  traieste si se simte intr-un  mediu sigur si in care iubirea pentru celalalt este neconditionata: te iubesc pentru ca te iubesc.

Este perioada in care gandurile noastre sunt legate de bucuria, incantarea si recunostinta de a fi alaturi de celalalt. Sunt lucruri pe care avem nevoie sa le cultivam in fiecare zi dar pe care sa i le impartasim si partenerului cu fiecare ocazie.

Cu siguranta ca daca suntem suficient de curajosi, rabdatori si il iubim, apreciem si respectam pe cel de langa noi, avem sanse foarte mari de a fi intre cei 5% sau de ce nu, de a creste acest procent. 🙂