De cand suntem mici invatam ce e iubirea. Simtim si vedem ce se intampla in jur, cum parintii si cei apropiati primesc si ofera afectiune, cum aleg sa ii arate si transmita celui de langa ei iubirea, aprecierea. Invatam cum se vede si cum se simte iubirea in primele luni de viata si apoi, interiorizam acest model, pentru ca mai apoi in viata noastra sa il oferim mai departe.

Invatam ce inseamna sa iubesti si ca iubirea inseamna sau nu atingere, inseamna sau nu apreciere, cadouri, timp petrecut cu cel de langa noi sau poate lucuri pe care le facem pentru el. Invatam un limbaj al iubirii cum ar spune Gary Chapman in Cele 5 limbaje ale iubirii. Mai mult decat atat, ii oferim celui de langa noi, iubirea asa cum am invatat-o noi. Doar ca adesea, pentru celalalt iubirea (sau limbajul iubirii) e diferita de ce credem si simtim noi si de ceea ce stim sa oferim.

Avem nevoie sa invatam sa fim atenti la cel pe care il iubim ca sa aflam ce il face sa se simta apreciat, iubit, pretuit sau inteles. Sa apreciem si intelegem diferente dintre noi si modul in care celalalt se simte iubit. Si atunci, sa fim atenti si sa invatam pas cu pas, sa oferim iubirea asa cum celalalt are nevoie sa o primeasca. Poate sa il apreciem mai des, poate sa ii oferim mai mult timp sau poate sa facem mai multe lucruri pentru el. Si poate cel mai important, sa fim atenti la celalalt, oferindu-i in acelasi timp ocazia sa ne vada si sa ne cunoasca. Cu totul. Caci doar atunci cand suntem complet vulnerabili si deschisi putem oferi si primi cu adevarat iubirea.