Cum sa depasesti sentimentul de nesiguranta

 

Ce ne face nesiguri? Cum ne afecteaza nesiguranta? De unde vine? Ce putem face ca sa o depasim? Cum il putem ajuta pe partener sa fie mai putin nesigur? Toate aceste intrebari ne-au trecut pana acum prin minte sau cu siguranta ca le-am auzit la cei din jur.

In experienta mea de cabinet dar si in experienta personala am constatat ca adesea, acestea ne fac un mare defavor si ne afecteaza, mai ales atunci cand nu sunt constientizate.

Ce sunt de fapt nesigurantele?

Nesigurantele pot fi definite ca niste voci interioare sau daca vreti ca niste ochelari prin care vedem propria persoana si lumea inconjuratoare. Sunt legate de valoarea noastra personala (nu sunt suficient de bun) , de valoarea lucrurilor pe care le facem (nu sunt in stare sa fac/sa creez un lucru valoros) cat si de valoarea lucrurilor pe care le meritam, la care avem dreptul (nu merit sa fiu iubit, nu merit relatii de bun calitate). Mai exact se manifesta atat in relatie cu noi insine cat si in relatia profesionala sau relatia de cuplu.

Daca ne gandim la vocile interioare, putem sa ne gandim si la cateva exemple: ‘esti neatractiv’, ‘esti prost’, ‘nu esti in stare’, ‘esti diferit de ceilalti’, ‘esti un esec’, ‘ nu poti sa faci nimic bine’, ‘nimeni nu te va iubi vreodata’, ‘ esti gras’, ‘esti urat’, ‘nu vei fi in stare sa ai prieteni adevarati’, ‘daca ceilati te-ar cunoaste cu adevarat, nu te-ar placea’, ‘nimeni nu te poate iubi’, ‘de ce sa incerci daca sigur nu iti va iesi’. Exemplele pot continua, iar din nefericire, aceste voci sunt atat de prezente in noi ne sunt atat de familiar din cauza ca am trait cu ele aproape dintotdeauna, facand dificil procesul de a le diferentia de noi. Noi nu suntem vocile noastre interioare si credintele noastre, ci doar suntem puternic influentati de ele.

De unde vin si cum se formeaza?

Cele mai multe dintre nesigurante apar din neindeplinirea nevoii de atasament a copilului. Pana la 18 luni, cu precadere, se manifesta pregnant aceasta nevoie care poate fi descompusa in nevoia copilului de a fi in sigurata, de a fi vazut, auzit, si linistit. Lipsa unui parinte poate genera in mintea copilului ganduri distructive spre exemplu ca este ceva in neregula cu el. In acelasi timp, un parinte intruziv poate crea probleme legate de modul in care copilul si viitorul adult va interactiona cu ceilalti; asa cum un parinte care lauda foate mult copilul si se concentreaza pe rezultele obtinute de copil poate avea efecte negative asupra modului In care copilul se priveste si se accepta.

Nesigurantele se instaleaza si prin interiorizarea vocilor parintilor sau ale ingrijtorilor. De exemplu etichetarile: ‘esti obraznic’, ‘esti rau’, sau adresarile de tipul ‘nu esti in stare sa faci nimic cum trebuie’ sau ‘stiam ca nu ma pot baza pe tine” sunt preluate de copil si prin expunere un timp indelungat la ele, sunt interiorizate de acesta si devin propria voce interna, devin modul in care copilul se percepe pe el insusi. Nu in ultimul rand, copilul are ca model parintii, comportamentele acestora si modul in care ei se raporteaza la ei insisi si la mediu, existand o mare probabilitate sa prelua neigurantele acestora. Modul in care tatal reactioneaza la greseala, poate cu critica fata de propria persoana, sau modul in care mama isi accepta propria persoana si imaginea corporala pot fi exemple pe care copilul le interiorizeaza. Astfel, fara sa ne dam seama, preluam din mediu si din relatiile cu parintii un bagaj emotional care devine modul in care noi ne privim pe noi insine si privim lumea, care devine setul nostru de convigeri si credinte.

 

Ce pot face?

Ca in orice alta situatie, constientizare este primul pas pe care este nevoie sa il faci. Si faptul ca ai accesat acest articol, poate inseamna deja l-ai facut si te felicitam. In al doilea rand este nevoie sa contientizezi ca aceste voci sunt cu tine de foarte multa vreme, fac parte din tine si procesul de identificare, flexibilizare si scadere a impactului lor asupra ta este unul lung si dificil, dar nu imposibil.

O cale cunoscuta, este de a te implica in acest proces alaturi de un terapeut care sa te ghideze; daca acest gand nu este foarte clar concretizat, sunt cateva lucruri pe care le poti face singur.

  • Fii atent la tine, fii prezent in interactiunile pe care le ai ca sa poti identifica ceea ce mintea (vocile interioare) iti transmit. Atunci cand ataci, sau cand devii defensiv, ce iti spune mintea? Ce convingere te face sa reactionezi?
  • Pa masura ce ai identificat vocile interioare si credintele tale, noteaza-le si apoi transforma-le. Daca vocea interioara, credinta ta este ‘nu sunt bun de nimic’, noteaz-o si transform-o in ‘nu esti bun de nimic’. Sau transforma ‘sunt un lenes’ in ‘esti un lenes’. Acest pas ne ajuta in separarea noastra ca persoana de convingerile pe care ni le-am format de-a lungul timpului.
  • Apoi, pe masura ce esti familiarizat cu acest exercitiu, intreaba-te cum te simti, care sunte emotiile pe care le traiesti in momentele in care vocile nesigurantei se fac auzite. Gandeste-te cand te-ai mai simtit asa, in ce situatii din present sau din trecut ai trait aceleasi emotii. Incearca sa identifici vocile sau momentele din copilarie care iti transmiteau aceste lucruri; scopul nu este de a gasi un vinovat, ci mai degraba de a intelege lucrurile prin care ai trecut si de a gasi o explicatie si o coerenta pentru convingerile pe care le ai.
  • Un alt pas important este de a gasi contra-argumente rationale pentru aceste convingeri. De exemplu, daca convingerea ta este ca nu esti bun de nimic, ia-ti cateva momente si noteaza argumentele pe care le ai impotriva acestei convingeri. In timp, va fi un exercitiu pe care il vei putea face mental si iti va fi mult mai la indemana.
  • Daca ai alocat suficient timp acestui proces, atunci stii sa identifici convingerile, sa le separi de tine si sa fii contient de faptul ca sunt un rezultat al mintii si nu o realitate. Si poti sa treci la etapa urmatoare, in care faci un plan de actiune, mai exact sa faci lucruri petru a-ti atinge scopurile si obiectivele, chiar daca mintea ta iti spune ca nu poti, nu esti in stare, nu vei reusi.

Schimbarea nu este usoara, este un drum cu suisuri si coborasuri si ca cel mai important lucru este sa fii rabdator si bland cu tine.

 

Articolul a fost scris pentru Psychologies in iulie 2017 si poate fi citit aici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s