De ce e important să înțelegem iubirea

De-a lungul timpului am trăit iubirea în multe dintre formele ei. Prin propriile relații de iubire alături de barbații pe care i-am iubit, alături de prietenii apropiați, alături de personajele din carți sau din filme sau împreună cu clienții sau pacienții din cartile de terapie și specialitate. Iubiri frumoase, lungi, scurte, iubiri, pasionale, toxice, dependente, sănătoase, efervescente, dureroase,iubiri pe care le-am trăit cu toții în viața intr-o forma sau alta.

Uneori ele se încheie și rămân în sufletul și în mintea noastră ca amintiri; ințelese, încheiate sau nu. Rămân acolo. Și ca să ne putem bucura cu adevărat de amintirea lor și  experiența să devină de un real ajutor in viața noastră, este important să ințelegem. modul in care se intrepatrund cele 3 etape

Când ne indragostim

Etapa dupa care  tânjim adesea este îndrăgostirea, caracterizata prin emoție puternică, exuberantă, fluturii din stomac, bucuria, energía si dorința. Toate acestea sunt atribuite cuiva care apare în viața noastră și pare că nimic din ceea ce a fost până atunci nu a avut sens și însemnătate. Celalalt  pare a fi ceea ce căutam și ne doream si ne ocupă toate gândurile. Ne dorim sa petrecem timpcat mai mult impreuna și elelalte lucruri din viața noastră nu mai sunt de folos, nu mai sunt o prioritate, nu mai avem nevoie de ele. Partenerul îmi citeste gândurile si eu pot face același lucru. Ma face fericit, totul este simplu și nu este nevoie să depun niciun efort pentru ceea ce traim. Totul vine de la sine și sunt fericit. Simt si cred că de data aceasta nu se va întampla ca in trecut. Că relatia este diferita.  Ca eu sunt altfel și celălalt este altfel. Partenerul este cel mai important pentru noi și suntem hipervigilenți la nevoile lui.

Hormonii ne susțin starea de bine

Corpul nostru secret peste 9 tipuri de homoni care susțin starea de beție emoțională pe care o trăim, hormoni care ne facilitează atracția față de partener. Hormonii care apar în perioada îndrăgostirii se secretă și în alte activități dar pentru care depunem un efort conștient. Iar din acest motiv “darul” prezenței acestora ne face să credem că prezența partenerului în viața noastră este cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla. Vorbim de feniletamină care ne dă stari euforice, dopamina care este hormonul satisfacției și a cărei prezența ajută secreția de adrenalină, care crește starea de excitație. Occitocina, denumit și hormonul iubirii pentru că este secretat în prezența mângâierilor tandre și a imbrățisărilor apare și ea. Studiile spun că occitocina este hormonul care se eliberează atunci când avem legaturi apropiate cu cei din jur și se poate secreta de exemplu între 2 femei care iși împărtașesc trăirile sau doi prieteni bărbați care merg împreună la pescuit. Apoi, desigur ,este prezent testosteronul, responsabil cu pasiunea, atracția și libidoul, estrogenul responsabil de receptivitea noastră și serotonina.

Marea șansă a indragostirii

Doar persoana potrivita este cea care determină în noi această cascadă de hormoni, dar și cea care, poate trezi in noi si cea mai mare suferință. De ce? Pentru că fiecare dintre noi alegem, inconștient, drept parteneri persoane care ne fac să ne descoperim vulnerabilitățile avand astfelșansa de a le vindeca. Mai mult , majoritatea vulnerabilitatilor avandu-și originea în copilarie, alegem drept parteneri persoane care se dovedesc a avea caracteristicile negative ale parinților nostri. Sunt persoanele care apasă pe cele mai dureroase “butoane” ale noastre și cu cât atracția este mai mare, cu atât este mai puternică cascada de hormoni dar și durerea pe care o vom trăi ulterior, în procesul de conectare in cuplu, adica vindecarea.

Ni se activează toate fricile legate de respingere și abandon. Este o perioada dificila in care anxietatea noastra creste pentru ca nu avem siguranta si relatia fiind intr-o etapa incipienta, nici rolurile nu sunt definite. Suntem in fata unei palete largi de optiuni care s-ar putea intampla in viata noastra si acest lucru poate fi greu de tolerat, o incertitudine care atarna in balanta.Este perioada urgentei in care “trebuie” sa stim unde ne situam in relatie, ce simte celalalt, unde ‘duce’ aceasta relatie, lucruri pe care nu avem cum sa le stim in acest moment, pentru ca nu ne cunoastem cu adevarat.

Hormonii sunt secretati intr-o perioada  situață între 4 și 24 de luni intervenind apoi urmatoarea etapa, lupta pentru putere sidintr-o dată, toate lucrurile pe care le facem au nevoie de un efort conștient. Începem să îl vedem cu adevărat pe celălalt si ego-urile sunt de aceasta data dezgolite unul in fata celuilalt. Experienta de viata si lucrurile pe care le-am invatat in relatii nu ne sunt de ajutor de cele mai multe ori si atunci comportamentele pe care le adoptam sunt cele familiare.

Ce urmează?

Etapa luptei pentru putere sau testul curajului este perioada cea mai dificilă în viata unui cuplu. Indiferent cât durează îndragostirea, dacă suntem la prima relație sau la o a doua încercare, daca ne cunoaștem de mult timp sau nu, strabatem cu totii acest drum. Un drum dificil, fara variante alternative, dar cu sanse ridicate de a gasi scurtaturi daca stim sa ne echipam corespunzator.

Unde a disparut celălalt?

Senzatiile sunt de cele mai multe ori de bulversare, pare ca apar aspecte noi, necunoscute iar lucrurile pe care le stiam ori au disparut ori ne irita si indispun. Poate ca dorinta partenerului de a calatori in fiecare weekend e un aspect care ne-a atras la inceput si acum ne irita, incepem sa ii vedem rutinele si ele sunt diferite de ale noastre, poate ca autoreflectia si introvertirea lui care la inceput mi se pareau misterioase si incitante acum ma sperie. Poate ca partenerul devine mai rece si noi intelegem de aici ca nu mai suntem importanti pentru el.

Fiecare dintre noi reacționează diferit. Uneori ne asumam vulnerabilitatea si exprimăm nevoile pe care le avem aratandu-ne cum suntem în realitate. Alteori nu exprimam  nevoile sperand ca celălalt să ne ghiceaca gândurile ca și până atunci. Partenerul pe de alta parte, care în prima etapă era hipervigilent la nevoile noastre și care le îndeplinea acum nu o mai face. Iar acest lucru ne sperie. Nu știm ce se întalmplă cu noi, ce să facem și cum să mergem mai departe, cum sa ne adaptam unui nou context. Partenerul pare diferit de cel de care ne-am îndragostit, desi in realitate exact de el si de ceea ce trezeste in noi avem nevoie ca sa ne redescoperim.Este etapa în care suntem ca doi copii care se caută unul pe celalalt dar nu se înțeleg pentru că vorbesc limbi diferite.

Celălalt îmi scoate la iveala amintiri dureroase și vulnerabilități, ies la suprafată toate diferențele dintre noi, toate lucrurile de care avem nevoie de fapt ca sa ne cunoastem. Este momentul cel mai bun in care ne putem da sansa de a-l vedea, cunoaste si iubi pe cel de langa noi asa cum este el in mod real, autentic. Peste 70% dintre lucrurile care ne deranjeaza la partener nu se schimba si intelegand acest aspect, trebuie sa aflam daca il putem acepta si iubi pe celalalt asa cum este el, nu ca proiectie a asteptarilor noastre, adica asa cum ne-am dori sa fie.

De multe ori relațiile se opresc aici

Nu multi au curajul sa continue drumul. Unii se intorc in fuga la start, asteptand sa porneasca iar, un alt drum cu un alt partener. Altii raman intr-un refugiu nestiind incotro sa se indrepte. Dar cei cu adevarat echipati si curajosi, desi au multe momente de cumpana, se strang mai tare de mana si merg inainte stiind ca acesta este drumul lor.

Si ceilalti? Ei traiesc frica și teama că partenerul nu este ceea ce căutau de fapt. Din incapacitatea de a rămâne și de a depune efort pentru ca relația să funcționeze. Invatam, credem si apoi ne dorim ca lucrurile să vină de la sine, dar de multe ori nu ne dam seama că avem nevoie să toleram incertitudinea si sa depunem un efort contient pentru  relație. Pentru ca ori de cate ori incepem o relatie noua, ajungem pe acelasi drum mai devreme sau mai tarziu.  Motiv pentru care este important să fim toleranți, rabdatori atat cu noi dar și cu celălalt.

Alte cupluri nu renunța dar nici nu depun efort ca drumul sa fie mai placut, mai bun. Se complac în relații dependente în care nevoile celor doi nu sunt îndeplinite. Si din frică, teamă, lipsă de empatie, rușine, sau lipsa de ajutor nu reușesc să facă un pas. Nu reușesc să creeze un mediu stabil în care să se simtă în siguranța văzuți și iubiți sau sa ceara ajutorul in exterior ca sa poata face asta.

Este perioada, fireasca, a intrebarilor. Oare celalalt este cel pe care il doresc in viata mea? Si stiind acest lucru, impreuna cu reflectia asupra intrebarilor, avem nevoie sa să ne reglăm mecanismele defensive. Sa ne vedem pe noi dar să îl auzim pe celălalt: să îi auzim nevoile, dorințele, visele. Daniel Gottman susține că este nevoie ca relația să fie o prioritate-  când celălalt are o problemă, lumea partenerului se oprește și suntem acolo pentru el.

 

Iubirea, cel mai frumos dar către noi și către celalalt

Cei curajosi parcurg drumul alegand constient g să depașească upta pentru putere. Ei au învatat că vor mai reveni aici, la lupta pentru putere,cand este greu, dar că iubirea este o alegere conștientă și o acceptare a celuilalt cu întregul său univers. Știu că relațiile bune nu vin de la sine, ci că învățăm să le creem şi menținem. Cu drag și răbdare. Isi consolidează încrederea, siguranța și cuplul începe să se întarească.

Ne bucuram de marea șansă a relațiilor de iubire – un moment in care putem  crea în noi și în celălalt ceea ce nu a existat oferindu-ne lucrurile pe care nu le-am avut și dupa care am tânjit. Nu este ușor, ci un proces foarte dificil. Ceea ce eu am nevoie este lucrul care partenerului meu îi este cel mai greu să mi-l ofere. De exemplu, atractia este cu precadere catre un partener mai rece si distant dar nevoia mea este de caldura si conectare. Cu rabdare si intelegere, daca eu imi suplinesc nevoia si partenerul o intelege si se apropie mai mult de mine, evoluam amandoi, crestem  amândoi în această relație.

Iubirea nu înseamnă doar să îl auzi pe celalalt, ci sa il asculți, nu doar să il vezi, ci să îl privești, nu doar să îl știi, ci să îl simți. Iar ca să putem experimenta iubirea, avem nevoie să ne privim, ascultăm și simțim pe noi insine intai ca să putem apoi acelasi  lucru cu celalalt. Învătăm să iubim. Învătăm să ne oferim nouă lucrurile de care avem nevoie. Iubirea pentru celălalt este necondiționată: te iubesc pentru că te iubesc. Este perioada în care gândurile noastre sunt legate de bucuria, încântarea și recunoștința de a fi alaturi de celălalt si de liniste.Sunt lucruri pe care avem nevoie sa le cultivăm în fiecare zi dar pe care să i le impartasim și partenerului cu fiecare ocazie. Iubirea se exprimă şi prin grijă şi bunătate, prin atingere, îmbrătişare sau privire.

Daca suntem suficient de curajoși, răbdatori și îl iubim, apreciem și respectăm pe cel de lânga noi, avem șanse foarte mari de a fi între cei 5% (cupluri fericite conform studiilor) sau de ce nu, de a crește acest procent. Pentru că iubirea este cu adevărat cea mai frumoasă, onestă și înălțătoare experiență pe care o trăim în aceasta lume.

 

Articolul a fost scris in aprilie 2017 pentru ziare.com si poate fi gasit aici.