Trezirea dintr-o relatie cu un narcisist

Narcisismul in sine si relatiile cu o persoana narcisica fac parte din viata nostra uneori, mai mult decat ne dam seama sau ne-am dori. Si da, relatia romantica cu un narcisic te lasa pustiit si gol si confuz si ranit si iti ia mult mult timp sa te vindeci. Poate niciodata complet.

Dar oare relatia profesionala sau de prietenie cu un narcisic nu e la fel de dureroasa? Uneori poate ca ii acordam prea putina atentie dar abuzul emotional poate fi prezent caci este vorba despre aceleasi comportamente care se manifesta. Narcisicul este acelasi, absorbit de el si incapabil sa ii vada pe cei din jur si in relatiile romantice si in relatiile de prietenie, mentorat, profesionale. Si cu cat relatia este mai apropiata cu atat este mai greu sa ne dam seama, sa vedem semnele, sa reactionam. La timp, potrivit si ferm.

Relatia cu un narcisist

Sa ne imaginam un scenariu de actiune al lui, al narcisicului, caci ele sunt multe si foarte diverse. Sa ne imaginam, sau sa identificam in propria experienta, trecuta sau actuala, un el (sau o ea), coleg/a si/sau prieten(a), caci de multe ori limitele devin neclare, care te cucereste cu prezenta lui, te apreciaza, crede in tine, iti da incredere, te ghideaza, te indruma si tot ce iti doresti este sa fii alaturi de el. O persoana apreciata, care este implicata in multe, inteligenta, care ajuta, care este prietenoasa si un ajutor de nadejde apreciat de comunitate.

Descoperi faptul ca, aveti aproape aceleasi valori, credeti in aceleasi lucruri; incepeti sa colaborati, sa lucrati impreuna (fie ca e un context dat sau unul pe care il create voi), visati ca o sa construiti impreuna lucruri. Initial primesti mult in relatie, te bucuri de atentia lui si de faptul ca esti vazut. Si nu-i asa, a fi vazut este una dintre cele mai profunde nevoi umane. Si undeva pe parcurs, fara sa iti dai seama cand, incepi sa il idealizezi. Realitatea iti pare mai frumoasa, esti bucuros ca lumea are (inca) asfel de oameni si crezi ca esti norocos ca el te-a ales pe tine sa ii fii alaturi. Caci dincolo de vulnerabilitatile lui, ale narcisicului, si tu ai vulnerabilitatile tale, nevoile si sensibilitatile tale si aceasta relatie pare ca este exact ceea ce ti-ai dorit, ti se potriveste manusa. Cel putin o perioada in care simti ca infloresti alaturi de el.

Ii impartasesti visele, dorintele si chiar si vulnerabilitatile caci este o persoana in care ai incredere. Si incepi sa prioritizezi relatia cu el ca si cum ar fi o relatie romantica (de multe ori se intampla asta in relatiile romantice) si intotdeauna tii cont si te gandesti si de ce ar zice el, poate de ce ar face el. Si incet incet simti ca te pierzi pe tine iar atunci cand apare acest gand il indepartezi rapid spunandu-ti ca in realitate trebuie sa fii recunoscator pentru ca l-ai intalnit. Ne putem usor imagina o panza de paianjen care se tot intinde si fara sa stii, ajungi undeva in mijlocul ei. Esti prins fara sa stii si fara sa vrei intr-o relatie cu un narcisic.

Sigur ca, si in aceasta relatie, ca in oricare alta, fiecare are nevoile sale si este important sa le exprime, sa le discute, sa le negocieze. Dar desi stii asta, brusc, apare un moment in care ceri ceva, soliciti ceva sau vorbesti despre o nevoie si esti total ignorat. Sau atunci cand iti promite ceva, nu mai face sau amana pe termen nedefinit, fara sa iti spuna nimic. Doar doua exemple.  Iti spui ca nu e nimic, e doar un moment neplacut si in relatii exista multe multe astfel de momente, de ruptura care pot fi depasite. Si ca atunci relatia devine mai puternica, ca vasul japonez Kinsugi. Si mergi mai departe, treci cu vederea. Doar ai atat de multe experiente care iti spun ca nu ai motive sa te ingrijorezi. Si apare inca o situatie si inca una. Si cu perseverenta si loialitate fata de relatie, mergi mai departe. Ii cauti explicatii: “e obosit”, “munceste mult”. “sa nu pun si eu o presiune suplimentara asupra lui”, “le am si eu pe ale mele”, etc. Orice cerinta este “nepotrivita”, orice confruntare este “o indreptarire”, orice durere comunicata este neauzita si celalat este ranit de faptul ca poti sa ii spui aceste lucruri dupa “toate cate s-au intamplat inre voi”, “toate lucrurile pe care ti le-a demonstrat si facut pentru tine”. Narcisicul a obosit, nu mai e in relatie decat pentru ceva ce tu ii dai, ceva ce nu vrea sa piarda (dincolo de admiratia ta) dar nu pentru tine ca om. Nu te mai poate auzi, nu te mai poate vedea. Dar oare a facut-o vreodata?

Greutatea tuturor acestor comportamente vine în relație, o apasă și solicită. Si da, sunt comportamente narcisicului; nepotrivite, abuzive, greu de dus și de înțeles. Si timpul trece si desi refuzi rational sa analizezi relatia in care te afli si reciprocitatea din ea, incepi sa te simti din ce in ce mai singur, mai nepotrivit, fara sa poti articula ceva. Poate ca te si indepartezi putin dar esti tot acolo cu gandul si cu sufletul in relatie.

Si aceasta indepartare usoara te poate ajuta sa incepi sa vezi.

Si asa incepe trezirea.

Initial esti buimac. Confuz si pierdut. Vulnerabil.

Si e dureros. Foarte dureros.

E greu sa stai cu durerea. Si asta te face sa vrei sa scapi de ea. Și cum eviti durerea?  Găsesti justificări și rationalizari pentru comportamentele care ti-au provocat-o. Sau poate ca iti spui ca tu esti “defect” si nerecunoscator si te detasezi de tine si de ce simti.

Iti pui intrebari, ți se activează și reactivează toate vulnerabilitatile si gândurile: de ce eu? Ce puteam face mai bine? Oare nu sunt eu de vina? Daca nu am cerut cum trebuie? Ce cuvinte puteam folosi? E justificata solicitarea mea? Unde sunt eu? Cât de bine gândesc în acest moment? Oare celalalt un mi a demonstrat de atâtea ori ca e alături de mine?

Apar alte ganduri si alte amintiri; ca o lupta in mintea ta. Si uneori ceata se ridica si incepi sa vezi o imagine care e diferita de ce credeai tu in realitate. Si fugi de ea caci e prea dureroasa. Daca ai o relatie cu un narcisic, ce inseamna? Cine e de fapt celalalt? Ce simti acum fata de persoana pe care ai idealizat-o? Ce ai insemnat sau ce insemni de fapt pentru el? Cine mai ești tu aici?

Pas cu pas

Ai nevoie in primul rand de timp. Sa iti dai timp ca sa vezi, timp ca sa intelegi mai bine, timp ca sa respiri. Si timp ca sa te impaci cu durerea. Si sa o accepti, ca sa poti trece peste. Da, știu, e o perioada foarte grea și sa suferi, sa fii în gaura neagra, e ceva greu de dus și de acceptat. Dar doar acceptând durerea și suferința din aceasta relație (si posibila pierdere a cuiva la care inca tii), poti merge (la un moment dat) mai departe. Cu compasiune și cu blândețe pentru tine, care ai crezut în aceasta poveste in care ai investit atat de mult. Imaginează ți ca un bun prieten ar trece pe aici – cum ai fi alături de el? Asa fii și alături de tine!

Discuta despre lucruri concrete! Narcisicul este foarte abil în a denatura realitatea, in a te face sa simti ca tu esti de vina, ca tu ai uitat; este abil in a aduce argumente, dar adesea ii este dificil sa discute despre lucruri concrete.  Cand simte ca pierde relatia, dar nu numai atunci, reprosurile lui sunt bazate pe ceea ce e vulnerabil la tine, pe ceea ce stie ca “te atinge” si sensibilizeaza și apoi îți demontează argumentele și îți demonstrează cum mintea ta și istoria ta de viata au un impact aici. Pentru ca el te cunoaște. Îți știe visele îți știe fricile și speranțele. Si iti poate spune despre tot ce a facut pentru tine si demonstra ca e alături de tine. Si cu siguranta ca a facut lucruri pentru tine, ca te-a apreciat, dar acum e (probabil) orbit de nevoia de a avea putere asupra ta. De teama pierderii idealizarii. Si in realitate, el nu se poate vedea pe el – proiecteaza foarte usor asupra celorlalti, acesta fiind si motivul pentru care nu poate accepta si nu se poate gandi la feedbackul primit si nici nu te poate auzi.

Timpul iti va da abilitatea de a vedea realitatea asa cum e pentru ca mai apoi sa poti face o alegere. Alegere in care sa te uiti si la tine si la nevoile tale. Sa alegi relatia intr-un mod constient sau sa pleci din relatie pentru ca tu, de fapt, nu existi acolo.

Dupa ce se mai limpezeste ceata si se mai domoleste durerea, te ajuta sa te uiti la tine. Sa intelegi ce s-a intamplat si pentru ca intotdeauna intr-o relatie sunt 2 oameni, intotdeauna amandoi au o contributie. Si înțelegerea nu vine cu scopul de a te învinovăți in vreun fel sau de a cauta vreun vinovat, ci mai degrabă in ideea intelegerii mecanismelor noaste ascunse, care ne-au făcut sa susținem în mod inconștient comportamentul nepotrivit fara sa ne dam seama, fara sa putem pune limite.

Oricât de greu am putea înțelege asta, ceva din noi si din vulnerabilitatile noastre au permis comportamentul abuziv al celuilalt si instalarea ca firesc al relației.

Care sunt vulnerabilitatile tale? Poate ca teama de abandon, cu nevoia ei de idealizare a celuilalt si de a fi prezent pentru celalalt cu teama ca altfel te va parasi a sustinut relatia si comportamentele abuzive. Poate ca teama de respingere, cu rusinea ca nu esti suficient de bun, suficient de capabil si atunci cand comportamentele narcisicului iti arata contrariul, te “hranesti” cu aceasta iluzie; cineva care iti spune cat de multe poti face si care iti da incredere sa actionezi.  Poate standardele nerealiste care te fac sa iti doresti alaturi un om atat de capabil, care e atat de apreciat, care apreciaza oamenii si care te inspira. Poate ca este dependenta ta si credinta inconstienta ca nu poti contrui singur, fara cineva langa tine. Sau subjugarea, cu incapacitatea de a-ti lua apararea, de a avea o voce care sa se auda, care sa puna si sa sustina clar si ferm niste limite. Sau deprivarea emotionala, de ce nu.

Oricare ar fi vulnerabilitatile tale, si cu totii avem, te ajuta sa le vezi inca o data; comportamentele narcisicului nu le-au vindecat, desi asa poate parea la inceputul relatiei, ci din contra, le-a intretinut sau activat.

In procesul acesta foarte confuz, ajuta intotdeauna sa ai pe cineva alaturi. Poate ca un psihoterapeut, un mentor, un prieten, partenerul de viata…cineva care sa te poata asculta si sa iti fie alaturi. Caci poate fi una dintre cele mai dureroase experiente si intotdeauna, cum zicea un domn drag mie, Moritz Egetmeyer, durerea impartasita se injumatateste.

Reintoarce-te catre tine, catre cine esti tu si in ce crezi. Catre valorile tale, catre (ceilalti) oameni dragi din viata ta. Catre cine erai inainte de aceasta relatie. Catre ce poti tu face. Si chiar daca gandurile iti sunt insotite de emotii precum tristete, teama sau rusine, nu fugi de ele. Sunt perfect normale si oricine in aceasta situatie le-ar simti si trai.

Sa tii minte ca oricum va fi si orice decizie ai lua, lucrurile s-au schimbat, au o alta perspectiva pentru tine acum. Caci narcisicul pe care il vezi acum e un om la care (poate) inca tii si pe care l-ai admirat. Si poate ca o parte din tine inca il admira. Si o eventuala desprindere, oricum ar fi ea, pleaca cu o parte din tine. Si exista si recunostinta. N-ar avea cum sa dispara, nu?  Dincolo de incapacitatea lui de a fi alaturi de tine si de a te vedea pe tine ca om, gandeste-te cu recunostinta la ce a adus el bun in viata ta? Ce ai invatat la el? Care sunt lucrurile pentru care ii esti recunoscator?

Permite-ti sa simti, sa fii recunoscator si in acelasi timp sa te alegi pe tine pentru a putea mai apoi sa poti da in relatii si sa le alegi mai aproape de gustul si sufletul tau.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s