Agitatia sarbatorilor ne-a cuprins de la inceputul lunii decembrie si pune o mare presiune pe umerii nostri. Ritmul vietii s-a schimbat in ultimii ani, suntem grabiti, din ce in ce mai grabiti, nerabdatori, ne concentram pe lucruri materiale, vrem sa facem multe multe lucruri intr-un timp foarte scurt. Luna sarbatorilor de iarna, Mos Nicolae, Craciunul si Revelionul vin cu o presiune emotionala si financiara foarte mare. Asteptarile noastre, de multe ori nerealiste, sunt urmate de dezamagire si desi poate incercam sa regasim magia pe care o simteam in copilarie, ea nu va mai fi la fel. Putem simti lucruri frumoase, putem simti multe emotii pozitive, de la liniste la bucurie si entuziasm, dar nu vom putea avea simti aceeasi emotie pe care o simteam copii fiind, care venea impreuna cu magia lui Mos Craciun.

Adesea aud oameni care spun ca ar prefera sa treaca rapid peste sarbatori si chiar aleg sa le evite, alegand de exemplu un concediu intr-o zona calda, indepartata. Si studiile arata ca un procent din ce in ce mai ridicat de oameni aleg sa evite astfel presiunea sarbatorilor si, de ce nu, sa fuga de tot ceea ce poate trezi in ei insisi aceasta perioada. Si desi stim tot din studii ca efectele negative ale acestei perioade sunt resimtite mai puternic de femei, si barbatii sunt cu siguranta afectati si fiecare in parte alege modalitati diferite de a face fata. Realitatea este ca orice mecanism si orice organism care este supus unui stress si unei presiuni puternice pe o perioada indelungata ajunge sa se strice, sa explodeze, sa nu mai functioneze in parametri optimi.

Cum ne sabotam singuri?

Sigur ca multe explicatii au radacina in copilaria noastra, in modelul parental, de unde am preluat in oglinda sau in consecinta ceea ce ne-a fost dat sa traim. Credinte precum: sunt responsabil/a de starea de bine a celor din jur, trebuie sa fac totul perfect, daca cer ajutorul celorlalti nu sunt suficient de bun se reflecta in gandurile si comportamentele pe care le repetam mai mult sau mai putin constient in perioada sarbatorilor ca adulti.

1. Desi stim ca suntem imperfecti (sau nu?) si ca avem o familie imperfecta, totusi, cand vin sarbatorile parca uitam asta, si intr-o gandire magica, ne dorim sa iasa si sa fie totul perfect ca in visele noastre de copii, ca in filmele de la televizor pe care le savuram.

Modelul ideal pare ca se suprapune pe realitate, iar cand aceasta ne izbeste in zilele de sarbatoare, cu siguranta ca va aduce cu sine multe emotii negative de la furie la tristete si gol.

De ce am vrea sa ne supunem din nou si din nou la aceste emotii si nu acceptam mai degraba ca avem o familie la care tinem, cu oameni dragi pe care ii iubim, care ne-au oferit asa cum au putut iubire, siguranta si ce si cum au stiut ei mai bine si sa ne uitam cu recunostinta la partile bune?  Sa reflectam lumina beculetelor de Craciun pe ce este si pe ce avem mai degraba decat pe ce ne-am dori si nu avem.

2. La un moment dat poate ca am invatat ca trebuie sa fac suficient de multe incat toata lumea sa fie fericita si astfel pot pastra relatiile. Astfel, nu voi fi judecat/a, parasite/a, pedepsit/a, respins/a. Astfel, acum, in viata mea prezenta, adulta, ma epuizez incercand sa fac acelasi lucru. Daca analizam realist, e o misiune imposibila, nu?

Nu pot face pe toata lumea fericita in acelasi timp, si pana la urma nici macar nu e responsabilitatea mea.

Familia si prietenii merita din partea noastra sa ii acceptam si mai putin fericiti, mai putin bine, cu toate cele pe care ei le simt, si responsabilitatea mea este mai degraba de prezenta, acceptare, prietenie, iubire. Si sa imia sum riscul de a vedea ce se intampla cu relatiile mele daca incerc sa cotrolez mai putin, daca le las sa fie asa cum sunt, daca imi asum mai putin din starea celorlalti. De aceste sarbatori poate ca voi putea sa rasuflu mai usurat/a, sa fiu mai prezent/a pentru mine si cei dragi. Si poate, in timp, voi invata ca oamenii care ma iubesc si ma apreciaza, raman langa mine pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac.

3. Poate ce mi-a lipsit cand eram mic/a vreau sa le ofer acum celor dragi si nu doar efortul financiar este mare, ci si frustrarea pe care poate ca mi-o creaza gandul ca nu pot cumpara tot ce as vrea sau cred ca ar vrea ei. Sa va spun ceva – ce ne-a ranit cel mai mult in copilarie nu are legatura cu ce n-am primit material (desi poate ne aducem aminte de papusa sau masinuta la care doar am visat) ci cu ce nu am primit emotional. Asa ca, va propun sa ne concentram pe conectare si prezenta, pe a exprima cee ace simtim fata de cei dragi, pe a le oferi un timp in plus unu la unu, atentia noastra, imbratisarile din si cu drag. Cum se simte asta? 🙂

 

La ce sa ne mai uitam?

–         sa ne luam un timp in care sa ne gandim ce ne dorim noi cu adevarat de la aceste sarbatori; ce conteaza pentru noi de fapt?

–         sa nu luam lucrurile asa de in serios. Si sa nu ne luam pe noi insine atat de in serios

–         sa fim realisti si constienti de mesajele din mediu (social media, familie) care pun o are presiune asupra noastra; nu este o perioada usoara, dar daca o acceptam asa cum e, ne va fi mai bine

–         sa ne acceptam emotiile pe care le simtim in aceasta perioada ca fiind ceva firesc si sustinut mult de factorii externi indiferent cat de neplacute sunt

–         sa ne permitem sa facem mai mult din ce ne-am dori; sa ne planificam un timp doar pt noi – poate jumatate de ora pe zi in care sa stam in liniste, sa citim, sa meditam, sa ne plimbam, sa ne reconectam la noi insine. Si sa ne rasfatam poate cu un masaj, muzica buna, etc

–        sa ne organizam timpul, sa stim ca in 24 h nu putem face mai multe activitati decat cat incap efectiv, neuitand de faptul ca somnul e important. Si nu-I asa, perioada aceata este fara alarma la ceas 🙂

–         sa nu reactionam la reactia celorlalti; este despre ei, iar orice feedback, il putem analiza apoi, in liniste

–         sa evitam discutiile apprise, incercarea de a rezolva conflicte nerezolvate de multa vreme cu ocazia acestor sarbatori. Si da, tine de noi sa ne oprim 😉

–         daca suntem intr-o relatie, sa ne consultam cu partenerul, sa aflam ce si-ar dori, cum vrea sa fie zilele acestea, ce isi doreste, ce i-ar placea sa faca – pare ceva asa de firesc incat uneori uitam sa facem asta 🙂

–         sa ne dam timp sa fim recunoscatori noua si celor din jur pentru anul care a trecut

–         sa ne alocam timp unu la unu, singuri cu oamenii dragi – sa vizitam o prietena, sa dam un telefon, sa bem o cafea in liniste cu mama, sa iesim la o plimbare cu tata, etc

–         sa dam mai departe

–         sa oferim prezenta, curiozitate, deschidere si timp impreuna

 

Cum ar fi sa ne propunem sa avem sarbatori suficient de bune in loc de sarbatori perfecte? Cum ar fi ca anul acesta sa ne concentram pe tihna, relaxare, conectare si prietenie cu imbratisari si vorbe bune in loc de alergatura, stress si material?

Sa le simtim in liniste si alaturi de noi si de cei dragi, prezenti fizic sau doar in inima si gandurile noastre!

Cu pretuire,

Irina