Ce ne îndepărtează de cine suntem cu adevărat? Ce sau cine ne face să nu mai știm cine suntem și ce vrem?

Ca sa ne indepartam de cine suntem cu adevarat, avem nevoie intai sa cunoastem aceasta persoana, sa fim in contact cu ea. Cred ca mai degraba, de-a lungul vietii, preluam din mediu si de la oamenii din jurul nostru dorintele, visele, solicitarile, nevoile, cerintele lor, si tot ceea ce facem o lunga perioada lunga de timp este sa ne adaptam si sa le satisfacem pe acestea considerandu-le proprii.

In prima perioada a vietii, creierul nostru emotional preia din mediu si de la parinti tiparele relationale si comportamentale si invatam astfel prin oglindire sau consecinta despre relatii, despre ceilalti si despre noi insine. Mai apoi, pe parcursul vietii, adaptam realitatea acestor tipare inconstiente, emotionale, traind intr-un mod mai putin constient de sine si dezvoltandu-ne mai degraba in raport cu ceilalti. Sigur ca daca am fost norocosi si am avut parinti care sa ne ghideze pe parcursul explorarii si autocunoasterii, incepand cu varsta de 2-3 ani, inseamna ca suntem mai in contact cu cine suntem noi ca indivizi, care sunt abilitatile noastre, care este biologia, ce ne place si ce nu ne place, la ce suntem mai priceputi si care sunt aspectele la care avem nevoie sa depunem un efort mai mare, care sunt valorile noastre, lucrurile in care credem, pasiunile noastre, etc. Iar ulterior, ca adult sa descoperim despre vulneravilitati, sensibilitati, reactii automae

Cu cat suntem mai in contact cu propria persoana, cu atat suntem mai abili in a analiza  solicitarile si cerintele mediului, societatii si a celor apropiati noua, alegand astfel mai constient modul si masura in care suntem deschisi si permeabili la toate acestea. Si riscam astfel mai putin sa ne indepartam de cine suntem.

Cu cat suntem mai putin in contact cu cine suntem noi ca indivizi, cu atat solicitarile si presiunea exterioara, care de multe ori vine catre noi cu mesaje subliminale, patrund mai mult si suntem mai predispusi sa le preluam. Pentru ca atunci cand nu stii cine esti, cand nu ai fost ghidat sa afli aceste raspunsuri, ca adult exersezi comportamentele copilului de incercare, preluare si testare a modelelor din jur, comportamente debusolante la aceasta varsta atat pentru noi cat si pentu cei din jur. Atunci cand nu stii cine esti, nu stii care sunt limitele tale, dorintele, lucru care de multe ori ne dauneaza atat direct cat si indirect, in cadrul relatiilor pe care le avem.

Propriu zis ne lasam mult influentati si permitem chiar unor factori daunatori sa aiba impact asupra noastra – de la un partener abuziv fizic sau emotional, pana la colegi, parteneri de business sau cunostinte.

Pe de alta parte, de-a lungul vietii suntem intr-un proces de cautare personala, de intelegere, de evolutie si daca acceptam acest proces ca fiind firesc si ne privim cu deschidere si curiozitate, putem descoperi o multitudine de lucruri care nu vor ezita sa ni se arate.

Cum putem să ne creștem încrederea în noi?

Cand spunem ca avem incredere in noi, ne gandim ca ne putem descurca in anumite situatii, ca nu ne temem de necunoscut si de situatii adverse, ca vom putea face fata la ceea ce este posibil sa apara, si in acelasi timp, ca, daca nu ne vom descurca, vom putea cere ajutorul si acest lucru este firesc, este in regula. In sensul in care ne privim atat apreciativ dar si realist.

Atunci cand avem incredere, ne raportam la noi insine spunandu-ne: „am incredere in tine si stiu ca nu esti perfect/a. Cu toate acestea te iubesc si te accept, te ghidez, am grija sa iti respecti propriile limite dar si limitele celorlalti si ma astept la ce e mai bun de la tine pentru ca te pretuiesc si pentru ca am incredere.”

 

Ca sa mentinem si sa crestem increderea in sine, avem nevoie sa tinem cont de trei aspecte:

–          Valoarea noastra ca oameni exista si este neconditionata. Suntem importanti si valorosi pentru ca sinele nostru este unic, pretios, esential si bun. Valoarea noastra nu are nevoie sa fie demonstrata, nu depinde de factorii externi, de aprecierea sau respingerea ceorlalti. Tot ce avem de facut este sa o recunoastem, acceptam si apreciem. Putem sa incepem cu crearea unei rutine de meditatie, cu eliminarea gandurilor negative dar si crearea unor obiceiuri si rutine de autoapreciere

–          Cultivarea iubirii privita atat ca sentiment dar si ca abilitate, atitudine si alegere atat fata de noi insine, fata de copilul interior cat si fata de familie, prieteni si ceilalti oameni.

–          Dezvoltarea si expunerea. Ca sa ne crestem increderea in noi avem nevoie atat sa invatam lucruri noi cat si sa ne expunem la actiuni si activitati pe care sa le putem realiza si astfel sa ne dovedim fata de noi insine eficienta si eficacitatea incercand astfel sa devenim cea mai buna versiune a noastra

 

Cum putem deveni cea mai bună variantă a noastră? De ce trebuie să ținem cont?

Daca vorbim despre cea mai buna varianta a noastra, ne ajuta sa stim care sunt valorile noastre si apoi ce si cine vrem sa devenim, adica definirea atat a punctului actual (unde si cum suntem in acest moment) cat si a ceea ce ne dorim sa obtinem si sa construim.

Daca ne gandim la prezent si la punctul de pornire, ne ajuta sa ne cunoastem mai bine istoria de viata, sa o intelegem si acceptam, sa ne intelegem si acceptam vulnerabilitatile, atat partea intunecata cat si partea luminoasa. Cum ar zice Henry Winkler: „Prima responsabilitate a fiintei umane este sa dea mana cu ea insasi”.

In acest proces ne ajuta sa ne permitem sa gresim, sa oprim autocritica si gandurile autocritice, negative, precum si blamarea si sa ne permitem sa fim curiosi asupra noastra dar si asupra progresului, asupra pasilor pe care ii facem in fiecare zi. Sa alegem autenticitatea in locul compliantei dorintei altora, autocompasiunea perfectionismului, recunostinta si bucuria in locul fricii, creativitatea in locul comparatiei, joaca si odihna in locul extenuarii, prezenta si calmul in locul anxietatii zilnice, acceptarea in locul nemultumirii si criticii, zambetul, muzica si dansul in locul controlului excesiv, prezenta in locul ruminatiilor legate de ce ar fi putut fi sau ce am putea evita.

Ne ajuta ca aceasta comparatie sa fie facuta in legatura cu noi insine si nu cu ceilalti. Asa cum zicea Ernest Hemingway, nu e nimic nobil in a-i fi superior altuia; adevarata nobilitate consta in a-i fi superior unui sine precedent.

Cateva aspecte de care este recomandat sa tinem cont atunci cand definim „cea mai buna varianta a noastra” sunt legate de relatia cu mintea noastra, cu corpul nostru, cu emotiile, relatiile cu ceilalti, cu serviciul, cariera, comunitatea, dar si pasiunile si scopul vietii.

 

Iar daca analizam din perspectiva generala, cateva puncte de crestere in aceste relatii ar fi:

1. Relatia cu mintea – fii in contact cu gandurile tale, invata sa le asculti dar nu crede intotdeauna ceea ce ele iti spun. Gandurile sunt adesea rezultatul unor scheme cognitive, ochelari prin care vedem lumea, relatiile si pe noi insine, acesta fiind si motivul pentru care uneori ne ajuta argumentarea lor, in loc de a le considera realitate.

Evolutionist, mintea este creata sa se concentreze pe aspecte mai degraba negative, iar prin exercitii de recunostinta o putem ajuta sa schimbe focusul pe ce este, pe ce avem si suntem, mai degraba decat pe ce nu avem, nu suntem, nu putem sau nu facem. A vedea partile bune si a fi recunoscator devine o abilitate care ne da energie sa construim si aspecte care nu sunt poate unde ne dorim sa fie in acest moment.

2. Relatia cu corpul nostru – accepta-ti corpul asa cum este el, dincolo de rigorile si cerintele sociale, apreciaza-l pentru tot ceea ce face pentru tine si sustine-l prin rutine sanatoase.

Corpul este cel care iti permite sa simti, sa te misti, sa imbratisezi, sa gusti, cel care face lucreaza pentru tine chiar si atunci cand dormi sau cand esti concentrat total in afara lui. Somnul, miscarea, viata sexuala si alimentatia sunt cateva aspecte de care avem nevoie sa tinem cont atuni cand vorbim de relatia cu corpul nostru. Emotiile se proceseaza prin intermediul corpului si ne ajuta o relatie buna cu acesta precum si sustinerea lui spre o buna functionare.

3. Relatia cu emotiile – invata sa traiesti cu emotiile tale, sa le accepti si sa te bucuri de mesajele pe care ele ti le transmit.

Adesea fugim de emotii caci nu stim ce sa facem ca sa le putem trai si pentru ca multe dintre ele au fost modelate social. Barbatii au fost invatati sa nu simta tristetea, iar pentru femei, furia a fost mai degraba o emotie refuzata social. In realitate, emotia in sine nu este periculoasa, ci comportamentul asociat acesteia. Din acest motiv, ne ajuta sa invatam sa simtim emotia si sa oprim comportamentele automate asociate acesteia pentru ca in timp sa putem crea unele noi, mai bune, mai adaptate situatiei.

4. Relatiile cu ceilalti – fii empatic, ofera in relatii din prea plinul tau sufletesc mai degraba decat din frica, alege oamenii alaturi de care vrei sa traiesti, oameni pe care ii apreciezi si relatii sanatoase bazate pe reciprocitate.

Fiecare este centrul universului sau iar impreuna formam un mare univers. Studiile arata ca relatiile bune sunt principalul predictor al starii de bine si al sanatatii fizice si emotionale, lucru care ne arata ca merita sa depunem efort si energie pentru construirea lor.

5. Relatiile cu serviciul, cariera – defineste-ti clar care sunt ariile tale de interes dar si domeniul in care iti place sa activezi si in care esti si priceput astfel incat energia investita sa fie echilibrata.

Clarifica-ti locul pe care cariera il ocupa in viata ta precum si obiectivele pe termen mediu si lung.

De ce e importantă părerea celorlalți pentru noi? Cum putem face să fim cea mai importantă persoană din viața noastră?

Nu putem oferi in relatii daca nu ne oferim intai noua insine, daca nu tinem cont de noi si de nevoile noastre. Nu putem sa oferim din iubire decat atunci cand noi suntem bine, cand suntem in congruenta si acceptare cu noi insine, cu nevoile noastre. Altfel, vorbim de autosacrificiu care este nesanatos pentru ca intotdeauna vine cu o nota de plata in relatie, cu ceva ce in mod inconstient ii voi cere celuilalt, mai devreme sau mai tarziu. Deci avem nevoie sa facem din propria persoana o prioritate. Grija fata de noi insine, fata de sanatatea noastra fizica mentala si emotionala este poate darul cel mai de pret pe care i-l facem celuilalt dar si noua insine.

articolul a fost publicat in revista Marie Claire, editia lunii oct 2018